Când vine vorba de tehnologie de turbocompresie, mulți pasionați de mașini sunt familiarizați cu principiul său de lucru. Folosește gazele de evacuare ale motorului pentru a conduce lamele turbinei, care la rândul lor conduc compresorul de aer, crescând aerul de admisie al motorului. Acest lucru îmbunătățește în cele din urmă eficiența de combustie și puterea de ieșire a motorului cu combustie internă.
Tehnologia de turbocompresie permite motoarelor de ardere internă modernă să obțină o putere de satisfacție satisfăcătoare, reducând în același timp deplasarea motorului și respectă standardele de emisii. Pe măsură ce tehnologia s-a dezvoltat, au apărut diverse tipuri de sisteme de impulsare, cum ar fi un singur turbo, twin-turbo, supraalimentare și turbocompresie electrică.
Astăzi, vom vorbi despre renumitul tehnologie de supraalimentare.
De ce există supraalimentare? Motivul principal al dezvoltării supraalimentarii este abordarea problemei „turbo lag” în mod obișnuit găsit în turbocompresoare obișnuite. Când motorul funcționează la RPM scăzut, energia de evacuare este insuficientă pentru a construi presiune pozitivă în turbo, ceea ce duce la o accelerare întârziată și o livrare neuniformă.
Pentru a rezolva această problemă, inginerii auto au venit cu diverse soluții, cum ar fi echiparea motorului cu două turbos. Turbo -ul mai mic oferă un impuls la RPM scăzut și, odată ce viteza motorului crește, acesta trece la turbo mai mare pentru mai multă putere.
Unii producători auto au înlocuit turbocompresoarele tradiționale de evacuare, cu turbos electric, care îmbunătățesc semnificativ timpul de răspuns și elimină lag-ul, oferind o accelerație mai rapidă și mai netedă.
Alți producători auto au conectat Turbo direct la motor, creând tehnologie de supraalimentare. Această metodă asigură că impulsul este livrat instantaneu, deoarece este condus mecanic de motor, eliminând lag -ul asociat cu turbos tradițional.
Tehnologia de supraalimentare odată glorioasă vine în trei tipuri principale: supraalimentatori de rădăcini, superchargers Lysholm (sau șurub) și superchargers centrifugal. În vehiculele de pasageri, marea majoritate a sistemelor de supraalimentare utilizează proiectarea superchargerului centrifugal datorită eficienței și caracteristicilor sale de performanță.
Principiul unui supraalimentator centrifugal este similar cu cel al unui turbocompresor tradițional de evacuare, deoarece ambele sisteme folosesc lame de turbină rotative pentru a atrage aerul în compresor pentru stimulare. Cu toate acestea, diferența cheie este că, în loc să se bazeze pe gazele de evacuare pentru a conduce turbina, supraalimentatorul centrifugal este alimentat direct de motorul în sine. Atâta timp cât motorul funcționează, supraalimentatorul poate oferi constant impulsuri, fără a fi limitat de cantitatea de gaz de evacuare disponibil. Acest lucru elimină efectiv problema „turbo lag”.
În acea zi, mulți producători auto precum Mercedes-Benz, Audi, Land Rover, Volvo, Nissan, Volkswagen și Toyota au introdus toate modelele cu tehnologie de supraalimentare. Cu toate acestea, nu a trecut mult timp până când supraalimentarea a fost abandonată în mare parte, în primul rând din două motive.
Primul motiv este că supraalimentatorii consumă energie motorului. Deoarece sunt conduse de arborele cotit al motorului, acestea necesită o porțiune din puterea motorului pentru a funcționa. Acest lucru le face potrivite numai pentru motoarele de deplasare mai mari, unde pierderea de energie este mai puțin vizibilă.
De exemplu, un motor V8 cu o putere nominală de 400 de cai putere poate fi crescut la 500 de cai putere prin supraalimentare. Cu toate acestea, un motor de 2.0L cu 200 de cai putere s -ar lupta să ajungă la 300 de cai putere folosind un supraalimentator, deoarece consumul de energie de către supraalimentator ar compensa o mare parte din câștig. În peisajul auto de astăzi, în care motoarele mari de deplasare sunt din ce în ce mai rare din cauza reglementărilor privind emisiile și a cerințelor de eficiență, spațiul pentru supraalimentarea tehnologiei s -a diminuat semnificativ.
Al doilea motiv este impactul trecerii către electrificare. Multe vehicule care au folosit inițial tehnologia de supraalimentare au trecut acum la sisteme electrice de turbo de turbo. Turbocompresoarele electrice oferă timpi de răspuns mai rapide, o eficiență mai mare și pot funcționa independent de puterea motorului, ceea ce le face o opțiune mai atrăgătoare în contextul tendinței în creștere către vehicule hibride și electrice.
De exemplu, vehicule precum Audi Q5 și Volvo XC90, și chiar Fundașul Land Rover, care odată deținut pe versiunea sa supraalimentate V8, au eliminat treptat supraalimentarea mecanică. Prin echiparea turbo cu un motor electric, sarcina de a conduce lamele turbinei este predată motorului electric, permițând livrarea puterii complete a motorului direct pe roți. Acest lucru nu numai că accelerează procesul de impulsare, dar elimină și necesitatea ca motorul să sacrifice puterea pentru supraalimentare, oferind un dublu beneficiu de răspuns mai rapid și o utilizare mai eficientă a puterii.
ummary
În prezent, vehiculele supraalimentate devin din ce în ce mai rare pe piață. Cu toate acestea, există zvonuri conform cărora Ford Mustang ar putea avea un motor V8 5.2L, supraalimentarea, eventual, făcând o revenire. În timp ce tendința s-a orientat către tehnologii electrice și de turbocompresie, există încă posibilitatea supraalimentarii mecanice să se întoarcă în modele specifice de înaltă performanță.
Supraîncărcarea mecanică, cândva considerată exclusivă pentru modelele de top, pare a fi ceva ce puține companii auto sunt dispuse să mai menționeze, iar odată cu dispariția modelelor mari de deplasare, supraalimentarea mecanică poate fi în curând mai mult.
Timpul post: 06-2024 sept
